De fiecare data cand ma uit in trecut ma cuprinde nostalgia, asa ca inchid ochii si incerc sa privesc spre viitor, insa nu rezist pentru ca tot mai bine este sa traiesti prezentul. Prezentul este ca respiratia, ca ultima respiratie inainte de alt inceput, este ca o picatura de apa, ca ultima picatura de apa ce isi asteapta cursul obisnuit.
Iata-ma dupa un an de noi experiente, urcusuri si cobarasuri, fericiri si tristeti,zambete si plansete care intr-un final m-au adus intr-un spatiu plin de pozitiv, plin de nou, plin de bunatate si intr-un final, plin de dragoste...
Dragoste? oare asa sa fie numit conceptul de buna stare dintre doi oameni?, sa fie oare dragostea care te face sa mergi mai departe atunci cand crezi ca nu mai poti, cand esti izbit la pamant?
L-am cunoscut pe el, dar asta nu-i da dreptul sa ma tina prizionera inimii sale.. nu! il iubesc, il respect, il ador, ii admir orice gest si orice respiratie, am grija de el atunci cand are nevoie si il sustin, il sprijin, il sfatuiesc... dar oare imi va intoarce serviciul? Ma iubeste si el?
Viata este asa de inversunata si plina de surprize ca te face sa nu poti pune incredere aproape in nimic, dar totusi in ceva poti pune increderea...in dragoste?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu